Rezervatii si monumente ale naturii

Ministrul Educatiei, Cercetarii Tineretului si                    Sportului

Colegiul Tehnic ,,Marcel Guguianu” Zorleni

PROIECT DE CERTIFICARE  A                                           COMPETENTELOR PROFESIONALE

            

Specializarea, Tehnician Ecolog si Protectia Calitatii

Mediului

 Indrumator                                               Candidat

Prof. Cocos Rodica                        Bulgaru Daniela-Ionela 

                                                                    cls XII-C  

                                                  2012

Tema proiectului

Rezervatii si monumente ale naturii

CUPRINS

                                                                                                                            

CAPITOLUL I         INTRODUCERE                                                  

                                                                                                  

    I.1 Conţinutul şi sera mişcării de ocrotire a naturii

             I.2 Necesitatea ocrotirii naturii si a mediului de viaţă

          CAITOLUL II      REZERVAŢII NATURALE  SI MONUMENTE ALE  

                                   NATURII     DIN JUDEŢUL VASLUI  

              II.1 Aspecte ale raportului om-natură în judetul Vaslui

              II.2 Istoricul cercetarii protectiei mediului în judeţul Vaslui

              II.3 Judeţul Vaslui –scurta prezentare

              II.4 Rezervaţii si monumente ale naturii din judeţul Vaslui

    II.4.1 Rezervatia botanica Movila lui Burcel

             II.4.2 Rezervatia forestiera si botanica Balteni

              II.4.3 Rezervatia forestieră si botanica Hîrboaca

             II.4.4 Rezervatia forestieră si botanică Bădeana

             II.4.5 Rezervaţia forestieră si botanică Seaca-Movileni

             II.4.6 Rezevatia botanică Coasta Rupturile Tanacu

             II.4.7 Rezervatia botanică Fînaţul de la Glodeni

             II.4.8 Rezervatia paleontologică Nisiparia Hulubaţ

             II.4.9 Punctul forestier Măluseni

             II.5 Arbori Seculari

             II.5.1 Plopul de la Rafaila

             II.5.2 Grupul de stejari brumarii de la Movileni

             II.5.3 Plopul de la Viişoara

             II.5.4 Plopul de la Saratu

             II.5.5 Stejarul multisecular

             II.5.6 Ştejarul de la Valea Teiului

       

        CAPITOLUL III

              Concluzii şi recomandari

              Norme tehnice de securitate a muncii   (N.T.S.M)

              Anexe

         BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT

      Lucrarea isi  propune sa faca cunoscut maselor, oamenilor de cultura si specialistilor unul din tinuturile cu o flora bogata, o vegetatie de mare interes fitogeografic si cu o fauna variata, dar care a suferit datorita activitatii umane si diferite denaturari.

           Aici au lucrat diferiti biologi care au descoperit o mare diversitate de viata, ce reprezinta un tezaur national de o valoare greu de estimat. Pentru conservarea unei partii din acest tezaur, sau creat numeroase rezervatii naturale menite sa pastreze cat mai nealterate aceste comori de actiunea denaturata a omului.

            Pentru realizarea protectiei mediului inconjurator a devenit necesar ca, odata cu infaptuirea amplului program de dezvoltare economico-sociala a tarii, sa se adopte un ansamblu de masuri a caror aplicare sa asigure mentinerea si imbunatatirea calitatii mediului corespunzator cerintelor ocrotirii naturii si desfasurarii armonioase a vietii umane.

           Padurile protejate din judetul Vaslui sunt ideale pentru excursii, unde vizitatorii pot  admira stejari seculari, vestigii ale trecutului pastrate pana astazi  pentru a ne aminti ca avem o  datorie fata de trecut si pentru viitor.

            In drum spre Vaslui putem admira rezervatia Movila lui Burcel, loc plin de istorie unde se intalnesc specii rare din flora Moldovei peste care si-a plimbat pasii Stefan cel Mare, arbori seculari ocrotiti de lege, martori ai evenimentelor ce au caracterizat aceste tinuturi de-a lungul timpului.

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1Continutul si sfera miscarii de ocrotire a naturii

        Ocrotirea naturii din tara noastra se bucura de o veche traditie, manifestată in primul rând prin dragostea neţărmurită pentru frumuseţile naturale ce si-au găsit ecoul in minunatele legende, basme si proverbe, in poeziile populare şi culte, în atitudinea protectoare fată de anumite rarităţi peisagistice, floristice si faunistice acordate de toţi cetaţenii acestui pămînt strămoşesc.

         Natura a fost slavită în versuri, în proză şi pe note de iluştri poeti, scriitori, muzicieni şi ilustrată în operele unor mari pictori şi sculptori. Ea a constituit pentru omul de pretutinderi, ca si pentru români, locul unde şi-a alinat durerile la vremuri de restriste, şi-a oţelit puterile pentru a lupta împotriva duşmanilor, şi-a zămislit proverbele, legendele, cantecele şi poeziile .

         Omul zilelor noastre, datorita cuceririlor şi progresului uriaş al ştiintelor, reuseste să transforme foarte mult natura, dar tot el trebuie să o iubească, să o ocrotească şi să o păstreze la fel de frumoasă pentru generaţiile viitoare.

         Astăzi, se desfasoara în tara noastră o largă mişcare de ocrotire a naturii, susţinută de organele de stat şi de toţi oamenii de ştiinţă.

         Prin Comisia Monumentelor Naturii, s-au declarat numeroase monumente şi s-au propus noi rezervatii.

         Puţine ţări au în cuprinsul lor atîtea bogăţii şi frumuseţi naturale ca ţara noastra. După aprecierea botaniştilor, ţara noastră, are cea mai bogată şi variată flora din zona climei temperate. La noi se găsesc aproape 3.800 specii de plante, ceea ce reprezintă 40% din flora Europei. Multe parcuri şi rezervaţii peisagiste geologice, botanice şi faunistice sunt considerate unice în lume .

         România cumulează pe un teritoriu relativ restrâns formaţiuni geologice şi petrografice deosebit de variate, drept mărturii ale unui necontenit zbucium tectonic.

         Ocrotirea naturii în general prezintă pe langă împortanţa ştiinţifică şi o deosebită valoare economică.

         Uniunea Internatională pentru Coservarea Naturii şi Resurselor sale stabileşte urmatoarele scopuri concrete ale ocrotirii naturii.

        - asigurarea utilizării raţionale, conservării şi refacerii resurselor naturale;

        - ocrotirea mediului natural de viaţă al omului – aerul, apa şi solul de poluare, în urma activităţilor îndustriale şi de contaminare prin agenţi;

        - conservarea şi înfrumseţarea peisajelor naturale;

        - conservarea unor monumente ale naturii de o deosebită frumuseţe şi însemnătate ştiinţifiă, specii rare de plante şi animale, terenuri bogate în minerale, peşteri şi alte formaţii naturale;

           Ocrotirea chiar şi a unei specii de plante sau animale, nu poate fi ruptă de ocrotirea mediului său, de conservarea biocenozei, al carei membru este. Se conservă structura biocenozei în care este posibilă vieţuirea naturală a indivizilor speciei respective, conservând factori care asigură realizarea densităţii optime, specia declarată monument al naturi poate supraveţui.

                                 

                             1.2Necesitatea ocrotirii naturii şi a mediului de viaţă

        

                Lumea modernă, ca urmare a acţiunii omului, tinde să nimicească viaţa în forma ei sălbatică şi ca atare să distrugă armonia cadrului natural în care trebuie să trăiască.

                Multe animale şi plante sălbatice sunt pe cale de dispariţie sau de rărire accentuată în întreaga lume şi în fiecare zi, lista lor creşte.

                În acelaşi timp omul degradează solurile prin folosirea lor neraţională de combatere a dăunătorilor şi poluează planeta cu rezidurile activităţii industriale, deversate în mod abuziv  în atmosferă şi în apă. Omul trebuie să-si dea seama, că nu are nici dreptul moral, nici intersul material să provoace disparitia unei specii animale sau vegetale.

              Ocrotirea naturii şi exploatarea raţională a resurselor sale, a fost perceputa din perioada aparitiei omului pe pământ. Degradările provocate asupra naturii in decursul istoriei au început să ia proportii îngrijorătoare.

              Toate fenomenele la care participa omul se desfăşoară cu o viteză accelerată şi întrun ritm care le face aproape de necontrolat. Omul modern risipeste fără grija resursele neregenerabile, combustibilii naturali, minerali, ceea ce risca să provoace ruinarea civilizaţei actuale. Naturalistii continuă să ţină la ocrotirea tuturor speciilor care constituie regnul animal şi vegetal, ca şi la păstrarea unor eşantioane cât mai reprezentative din toate habitatele naturale.

             Conservarea resurselor naturale în ansamblul  lor, începând cu cele din apă, aer şi mai ales cu cele din sol, de care depinde subzistenţa noastră, cuprinde ocrotirea peisajelor, în vederea păstrării unui decor armonios pentru viaţa şi activităţile omului.

              Prea des au fost desfigurate regiuni întregi, amplasând greşit obiective industriale sau cultivând anumite teritorii, fără să respectăm o anumită armonie în cadrul natural.

            In România, ocrotirea naturii a fost iniţiată de către Nicolae Grigorescu şi de balneologul Bernat.

           In iulie 1930 apare Legea pentru protecţia monumentelor naturii şi ia fiinţă pe lângă Ministerul Agiculturii şi Domenilor, Comisiunea monumentelor naturii, compusa din 6 specialişti, al cărei prim-preşedinte a fost Andrei Popovici-Bâznoşanu.

           In perioada 1930-1943, comisia a propus pentru rezervaţii 36 teritorii din ţară, printre care şi Parcul Naţional Retezat.

           In Delta Dunării s-a organizat, de asemenea, importanta rezervaţie din insula Letea şi s-au luat măsuri de ocrotire a avifaunei. (ex. Rezervaţia cu pelicani de la Buhaiova). Trebuie menţonate totodată, rezervaţiile: Codrul secular Slătioara, Fânăţurile Clujului, precum şi rezervaţiile din Munţii Apuseni.

           Până în prezent sunt declarate monumente ale naturii de peste 200 de rezervaţii naturale, 20 peşteri, 40 staţiuni petrograficie şi fosilifere. La acestea se adaugă, 35 specii de plante şi 21 specii de animale rare, cât şi o serie de arbori seculari izolaţi ocrotiţi datorită importanţiei lor ştiinţifice, istorice, culturale şi pitoreşti.

            Exploatarea naturii fără spirit de prevedere, nimicirea fără milă a vieţuitoarelor, ne face astăzi să constatăm cu durere, că multe dintre ele au dispărut pentru totdeauna de pe meleagurile ţării noastre, s-au de pe glob.

         

                     

CAPITOLUL II

REZERVAŢII NATURALE  SI MONUMENTE ALE NATURII     DIN JUDEŢUL VASLUI

     2.1 Aspecte ale raportului om-natură în judeţul Vaslui

                  De-a lungul timpului  dezvoltându-se aşezările omeneşti şi migraţiile de popoare ce au avut loc au determinat influenţe profunde asupra florei, vegetaţiei şi faunei naturale care există în această parte a ţării. Totuşi, omul s-a integrat acestei naturi favorabile parcurgând  toate etapele istorice până în prezent.

                 Denaturările cele mai profunde apar în ultimile două secole, odată cu perfecţionarea mijloacelor tehnice, iar în secolul nostru asaltul asupra naturii capătă dimensiuni nemaiîntâlnite.

                 Flora şi vegetaţia naturală este înlocuită pe mari suprafeţe cu culturi agricole. Acest lucru pare natural, întrucât au crescut şi cerinţele societăţii, numai că cel mai adesea se neglijează legile ecologiei, urmărindu-se numai obţinerea unor profituri imediate.

                 În trecutul nu prea îndepărtat, pădurile ocupau o suprafaţă întinsă pe teritoriul judeţului Vaslui, astăzi ele reprezintă numai 12,3% din suprafaţă, mai puţin decât jumătatea mediei pe ţară.

                 Defrişarea lor fie pentru material lemnos, pentru extindera terenurilor agricole s-au pentru păşuni, au condus la disparitia pădurilor. Extragerile selective, poenirea, substituirea cu salcâm, modul de exploatare utilizat  a adus la scăderea productivităţii sub posibilităţile reale.

                Pe teritoriul actualului judeţ Vaslui, în trecutul nu prea îndepărtat se întâlneau păduri de luncă, acestea au fost înlocuite cu plopi euramericani.

                Pajiştile şi fîneţele, reduse mult ca suprafaţă, se află întrun stadiu avansat de degradare în urma practicării unui păşunat neraţional.

                În Colinele Tutovei, Depresiunea Elan sau în Podişul Central Moldovenesc   s-a deschis poarta unor întinse procese geomorfologic, ca: alunecării de de teren si formarea de torenţi.

                În ultimii ani, aceaste fenomene au afectat puternic terenurile agricole, păşunile, localităţi, căi de comunicare. În acelaşi timp s-a accentuat fenomenul de colmatare a albiei râurilor, favorizând inundarea luncilor şi a terenurilor joase.

                Conservarea naturii, a resurselor sale şi protecţia mediului înconjurător nu va putea fi realizată decât  prin aplicarea unei gestiuni ecologice, prin păstrarea echilibrului biologic şi preîntîmpinarea denaturării condiţiilor de mediu.

                Ca urmare a vertiginoasei dezvoltări industriale, a extindereii metodelor de combatere chimică în agricultură, are loc o creştere simţitoare a poluării solului, apelor şi aerului. Regularizarea râurilor Prut şi Bârlad, prin digurile făcute, vor reduce în mod simţitor efectul distructiv al impurităţiilor.

                Ameliorarea pajiştilor, lucrările de stabilizare a terenurilor alunecate şi combaterea eroziunii solului, constituie preocupări constante ale factorilor de conducere ale judeţului. Judeţul Vaslui, beneficiază de o mare varietate orografică şi pedoclimatică, cât şi de o floră, vegetaţie şi faună bogată şi de mare interes ştiinţific. Având la bază experienţa moştenită din trecut şi ţinând cont de starea actuală a impactului uman asupra naturii s-au luat măsuri pentru protejarea celor mai caracteristice eşantioane din natura judeţului Vaslui.

                  Pînă în prezent sunt supuse protecţiei un număr de 9 rezervaţii naturale cu o suprafaţă de 302,80 ha, suprafaţă infim de redusă în raport cu întinderea judeţului şi semnificaţile biologice a florei şi a faunei, dar se are în vederea lărgirea unora, precum şi instituirea regimului de protecţie asupra altor zone (Dealul Mare-Zorleni, pajiştile de

sărături de la Giurcani – Găgeşti, Balta Cîrja).

                  Dzvoltarea armonioasă a judeţului Vaslui în toate domeniile, exploatarea raţională a resurselor naturale pe principii ecologice, va asigura păstrarea şi dăinuirea tuturor frumuseţilor naturale, a bogatului patrimoniu natural autohton, precum şi a întregului tezaur informaţional.

                 2.2 Istoricul cercetării protecţiei mediului în judeţul Vaslui

                   Conservarea fondului floristic şi faunistic, a interacţiunelor dintre indivizii unui ecosistem, presupune o acţiune permatentă de lămurire a maselor si de crearea opiniei, că toate aceste acţiuni sunt numai şi numai pentru binele omului, Preocupări pe plan stiinţific, în judeţul Vaslui, cu privire la ocrotirea naturii, sunt cunoscute încă din perioada dintre cele două războaie mondiale, când neobositul Emil Racoviţă, din Şurăneştii Vasluiului luptă împotriva celui mai mare duşman al ştiinţei – birocraţia ministerelor şi indiferenţa guvernelor burgheze pentru organizarea unor servicii  speciale de ocrotire a naturii.

                    Plante monumente ale naturii aflate pe teritoriul judeşului Vaslui sunt : Papucul doamnei, (Cypripedium calceolus), Laleaua pestriţă (Fritilaria meleagris), Ştânjenelul (Iris gramineia), iar animalele care trăiesc pe teritoriul judetului Vaslui sunt: Corbul – Corvus corax, Dropia femelă – Otis tarda, Pelicanul alb –Pelicanus onocrotalus, pasăre care de câţiva ani începând de primăvara până toamna se stabileşte în complexul natural hidro-biologic Cîrja – situată în partea de sud-est a judeţului Vaslui.

                   Academicianul Gheorghe Macovei, distinsă personalitate a vieţii noastre ştiinţifice tot de pe meleagurile vasluiene, în remarcabila lucrare „Geologic stratigrafică” - aminteşte de punctul fosilifer Măluşeni, referindu-se în mod deosebit la resturi de moluşte terestre şi de apă dulce precum şi la manifere.

                  O contribuţie valoroasă a adus-o geologul şi paleontologul român Ion Simionescu în 1929, la descrierea vertebratelor fosile din zăcământul de la Mălusteni. Este de remarcat faptul că 7 specii au fost descrise pentru prima dată, în sistematica paleontologică, nemaifiind citate în alte părţi ale Europei. În anul 1972, profesorul Nicolaie Macarovici, de la Universitatea Alexndru Ioan Cuza Iaşi propune prin Consiliul Judeţean de Indrumare pentru Ocrotirea Naturii, Comisiei Monumentelor Naturii, punctele fosilifere Hulubăţ şi Măluşeni - REZERVAŢII NATURALE.

                   Demn de amintit este şi importanta descoperire făcută de primul naturalist român adept al teoriei evoluţioniste, Grigore Ştefănescu, in nisipurile de la Mâzaţi – Tutova.

                  Valoroase cercetări cu privire la cunoaşterea asociaţiilor vegetale ierboase din Lunca Bârladului superior şi a afluenţilor săi au foat făcute de directorul C. Dobrescu de la Cateda de botanică a Universităţi din Iaşi (1960-1972). În scopul ocrotirii şi conservării monumentelor naturii din judeţul Vaslui s-a constituit Consiliul judeţean pentru ocrotirea monumentelor naturii, în primăvara anului 1970 care împreună cu V. Cârlan, de la Centrul experimental Negreşti, au procedat la adunarea materialului documentar pentru descrierea rezervaţilor naturale şi a monumentelor naturii din judeţ îndeosebi pentru :Hârboaca, Bălteni, Seaca Movileni,Bădeana şi pentru numeroşi arbori seculari, care merită să fie ocrotiţi. S-au identificat noi rezervaţii floristice, plante şi arbori rari care sunt propuse pentru a fi declarate monumente ale naturii.

                         

               

                                 2.3 Judeţul Vaslui – scurtă prezentare

               

                     Judeţul Vaslui – este situat în estul României, la graniţa cu Republica Moldova şi are o suprafaţă de 5318 kilometri pătraţi, reprezentând 2,23%  din suprafaţa ţării. Judeţele vecine sunt Iaşi, Neamţi, Bacău, Vrancea şi Galaţi. Din punct de vedere administrativ, judeţul Vaslui se compune din trei municipii (Vaslui, Bârlad şi Huşi), două oraşe (Negreşti şi Murgeni), 81 comune şi 456 de sate.

                     Principalele forme de relief – sunt dealuri joase (în partea centrală si de vest) şi câmpiile deluroase (în partea de est). Principelele bazine hidrografice sunt cele ale râurilor Prut şi Bârlad. Lacurile naturale nu sunt foarte multe la numar, mai importante fiind cele din lunca Prutului. Predomină lacurile de natură antropică.

                     Populaţia – totală a judeţului, potrivit datelor recensământului din 2002, este de 455.049 de locuitori (2,098% din populaţia ţării şi de 12,3% din populaţia Regiunii Nord-Est), din care 49,73% femei. Procentajul populaţiei urbane este mai mic decât media naţională (39,3%  faţă de 52,74% pe plan naţional) , însă grupa de vârstă  0-19 ani este mai bine reprezentată în judeţul Vaslui decât pe plan naţional: 29,46%, faţă de 25,17%.

                     Infrastructura – Lungimea totală a căilor ferate din judeţ este de 250 kilometri, cu o densitate a reţelei de 47 de km/1000 km², uşor mai ridicată faţă de media naţională. Drumurile judeţene şi comunale necesită modernizări, deoarece în prezent doar 21% dintre acestea sunt asfaltate. Reţeaua de drumuri judeţene şi comunale măsoară 1750 de kilometri. Arterele rutiere naţionale care străbat judeţul au o lungime totală de 381,57 kilometri. Importantă este ruta E581, care face legătura între Bucureşti şi Chişinău, prin Huşi, pe la punctul de frontieră Albiţa.

           Alimentarea cu apă în sistem centralizat este asigurată în proporţie de 92% pentru locuitorii din centrelor urbane şi de 15% pentru locuitorii de la sate. La reţeaua de canalizare sunt racordaţi 68 %  din locuitorii oraşelor şi doar 5 % din locuitorii satelor.

            Alimentarea cu gaze naturale este asigurată in proportie de 50% in mediul urban. La nivel judeţean există un program amplu de monitorizare a infrastructurii, atât a celer de transport, cât şi a celei de apă-canalizare şi de alimentare cu gaze naturale.

              Educaţia-  Reţeaua judeţeană cuprinde 837 de instituţii de învăţământ, din care 387 grădiniţe, 229 şcoli primare, 199 şcoli gimnaziale, 18 licee şi patru şcoli de arte şi meserii şi posliceale. Numărul total de elevi este de 90856, iar numărul cadrelor didactice de 5393. În ultimii ani, numărul elevilor a scazut continuu, datorită în principal, scăderii populaţiei de vârstă şcolară. Gradul de alfabetizare în judeţ depăşeşte 95%.

             Protecţia socială-  este asigurată prin intermediul Direcţiei Generale pentru Asistenţa Socială a Protecţia Copilului din judeţul Vaslui. Instituţia furnizează servicii de ocrotire şi asistenţă persoanelor adulte cu handicap, persoanelor în vârstă şi a altor grupuri sociale vurnerabile, copiilor, precum şi familiilor aflate în dificultate. În prezent, există 2504 copii în sistemul de ocrotire, din care majoritatea sunt plasaţi la asistenţi maternali. În ceea ce priveşte protecţia socială a adulţilor, în sistemul de asistenţă sunt cuprinse 450 de persoane (adulţi cu handicp, persoane vârstnice şi alte categorii de persoane vulnerabile).

             Economia judeţului- o privire de ansamblu.

Economia judeţului Vaslui are un caracter predominant agrar, datorită, în primul rând, suprafeţei de teren agricol şi numărul ridicat de persoane care locuiesc în mediul rural şi se ocupă cu agricultura. Cea mai importantă ramură industrială este ramura uşoară: ţesături, confecţii, tricotaje, încălţăminte. În industria uşoară lucrează majoritatea femeilor din zonă. Alte produse reprezintative sunt rulmenţii, aparatele de măsură şi control, mobilă, produse alimentare.

În ceia ce priveşte exporturile, 66% reprezintă produse ale industriei textile, 18% produse ale industriei de echipamente electrice şi de înregistrat, iar 5% produse alimentare.

ÎImporturile de produse au următoarea structură: materii textile 63% , metale comune 9%, echipamente electrice şi de înregistrat 6%, încălţăminte 4%. Cele mai semnificative investiţii străine sunt înregistrate în industria de maşini şi echipamente, industria textilă şi industria alimentară. În ceea ce priveşte distribuţia geografică, există o concentrare puternică a producţie industriale în localităţile urbane ale judeţului, în timp ce în zonele urbane au un caracter predominant agricol.

 Agricultura. Beneficiind de soluri fertile, judeţul Vaslui are un potenţial uriaş pentru dezvoltarea agriculturii. Suprafaţa agricolă totală (reprezentând 75% din suprafaţa judeţului) este de 399.762 hectare, în care:

-         Teren arabil 287.307 hectare

-    Păşuni 86.446 hectare

-         Fâneţe 7.809 hectare

-         Vii 14.656 hectare

-         Livezi 3.178 hectare

În judeţul Vaslui activează 450 de agenţi economici de industrie alimentară, care prelucrează toate sursele de materii prime agricole vegetale şi animale. Cerealele pentru boabe deţin ponderea cea mai mare în ceea ce priveşte ocuparea suprafeţelor arabile, 69% din teren fiind plantat cu grâu, porumb, orez şi ovăz. Cultura plantelor tehnice ocupa 49.000 de hectare (17% din suprafaţa arabilă)

Viticultura are tradiţie îndelungată în Vaslui şi reprezintă un sector cu un mare potenţial pentru atragerea investitorilor. Viile vasluiene au fost apreciate de cunoscători în domeniu încă de acum câteva sute de ani. În momentul de faţă, ca şi celelalte sectoare ale economiei, viticultura are nevoie de o infuzie financiară, pentru a se redresa cu suces. Anual, din viile vasluiene se produc 80 de mii de tone de struguri. Jumătate din această cantitate este destinată vinificaţiei în centrele specializate. Viile din Vaslui fac parte din regiunea viticola „Dealurile  Moldovei”, cu podgorii de renume ca Podgoria Huşi (cu centrele viticole de la Huşi, Avereşti, Vutcani, Murgeni şi Vaslui) şi Podgoria Colinele Tutovei (cu centrele viticole de la Iana şi Tutova)

    Livezile de pomi fructiferi, desfăşurate pe suprafaţa de 3178 hectare, asigură anual o producţie de 10 mii de tone de fructe (mere, prune,cireşe, vişine, caise), la care se adaugă 12 mii de tone de la pomi răzleţi.

Zootehnia ocupa la şfârşitul anului 2003,  35% din economia judeţului. 

  

                                            Dezvoltarea şi diversificarea rurală

Datele statistice reliefează caracterul predominant agricol al judeţului, dacă avem în vedere doar doi indicatori statistici: suprafaţa agricolă, care reprezintă 75% din suprafaţa totală a judeţului şi structura populaţiei ocupate (în prezent, peste 50% din populaţia ocupată desfăşoara activităţi în agricultură). O altă caracteristică a judeţului o reprezintă concentrarea activităţii industriale în localităţile urbane ale judeţului (98%), locuitorii satelor câştigându-şi esistenţa aproape în exclusivitate din agricultură. În perspectiva aderării la Uniunia Europeană şi a reducerii ponderii populaţiei ocupate în agricultură, este imperios necesară dezvoltarea altor activităţi economice la sate – mica industrie, procesarea produselor agricole, artizanat şi alte meşteşuguri tradiţionale, agroturism.

                  2.4 Rezervaţii şi monuente ale naturii din judeţul Vaslui

      

1.     Rezervaţia paleontologică : - Nisipăria Hulubăţ 

                                                 - Măluşenii

     2. Rezervaţii forestiere : -  Seaca Movileni 

                                       -  Bălteni

                                       -  Hîrboanca

                                       -  Movila lui Burcel

                                       -  Bădeana

     3. Arbori seculari : -  Plopul de la Rafaila (Plopulus alba)

                               -  Plopul de la Viişoara (Plopulus alba)

                               -  Plopul de la Săratu (Plopulus alba)

                               -  Stejarul multisecular (Quercus robur)

                               -  Stejarii de la schitul „Dimitrie Cantemir” (Quercus robur)

                               -  Stejarii din valea Lohanului ( Quercus robur)

                               -  Stejarul de la valea Teiului (Quercus robur)

                               -  Stejarii brumării (Quercus pedunculiflora)

4. Plante ocrotite : -  Papucul doamnei (Cypripedium calceolus)

                              -  Laleaua pestriţă (Fritilaria meleagris)

                              -  Ruscuţa de primăvară (Adonis vernalis)

                              -  Tufa lemnoasă (Caragana frutex)

5. Animale ocrotite : -  Cerbul lopătar (Dama dama)

                                  -  Căpriorul (Capreolus capreolus capreolus)

                                  -   Mistreţul (Sus Serofa attila)

                                  -   Lebăda albă (Cygnus olor)

                                  -   Potârnichea (Perdix perdix)

                                  -   Şorecarul comun (Buteo buteo)

                                  -   Bufniţa (Bubo bubo)

                                  -   Broasca testoasă de uscat (Testudo)

                            

      

2.4.1 Rezervaţia botanică MOVILA LUI BURCEL

       

                   La aproximativ 4 km de localitatea Micleşti, în partea de N-V a acesteia şi în apropierea şoselei Iaşi-Vaslui se află un cunoscut monument istoric „Movila lui Burcel”.

           Movila lui Burcel, este şi locul care prezintă o deosebită însemnătate naturalistică, motiv pentru care pe o suprafaţă de 12,00 ha s-a instituit regim de ocrotire prin Decizia nr. 220/1973 a Consilului judeţian Vaslui.

           Dealul Movila lui Burcel, cu altitudinea de 391m, prezintă un relief accidentat, fapt ce a uşurat numeroase alunecări şi fenomenul de eroziune de jur împrejurul acestei movile. Omul  prin extragerea unor cantităţi apreciabile de nisip şi pietriş, prin păşunat intens a distrus covorul ierbos încât el prezintă numeroase discontinuităţi şi este invadat de specii cu o slabă valoare furajeră.

           Dacă din punct de vedere economic păşunea nu prezintă interes, din punct de vedere stiinţific, ea are o mare însemnătate, atît sub raport floristic, cât şi sub cel al vegetaţiei.Abundenţa elementelor pontice, submediteraneene şi continentale, cât şi prezenţa a numeroase specii rare, cel puţin pentru flora Moldovei, conferă acestei staţiunii o mare însemnătate ştiinţifică.

           În urma instituirii regimului de protecţie  s-a ameliorat vizibil situaţia unor specii ameninţate cu dispariţia, în special prin distrugerea solului de către animale.

          Rezervaţia botanică Movila lui Burcel, monumentul istoric Movila  lui Burcel, constituie un important punct de atracţie turistică.

          Pentru păstrarea acestui important obiectiv din judeţul Vaslui, este necesar să se reducă toate influenţele antropice precum şi refacerea împrejmuirii existente.

          Dintre plantele rare în flora Moldovei şi cu rol fitogeografic insemnat, se pot menţiona: Adonis hybrida, Avolgensis (ruscuţă), Allium flavum (ai galben), Cephalaria uralensis (sipică), Goniolimon besserianum (tîrtan), Iris pumila (stînjenel de stepă).

                2.4.2 Rezervaţia forestieră şi botanică BĂLTENI

         

         La aproximativ 10 km N-NV oraşului Vaslui şi circa 1,5 km S-E de gara Bălteni se află pădurea Bălteni. Ea este localizată în lunca Bârladului şi este străjuită de dealurile învecinate a căror altitudine trece de 300 m. Terenul pe care se află prezintă numeroase microdepresiuni şi este inundat temporar. În denivelările negative apa se menţine de aproape de tot anul.

          Mărginită de râul Bârlad, acesta primăvara, toamna, cât şi în timpul ploilor torenţiale înundată de mai multe ori zona în care se află pădurea Bălteni.

          Pădurea Bălteni numită şi „Dumbrava Bălteni” avea o suprafă de circa 300 ha, dar prin defrişare şi substituire cu plopi euroamericani, ea atinge în prezent aproximativ 100 ha.

          Pădurea Bălteni a fost declarată rezervaţie ştiinţifică şi este delimitată de malul drept al râului Bârlad şi de linia ferată Iaşi – Bucureşti.

          Solurile sunt aluviale şi aluvio – coluviale, întrerupte doar de mici spaţii de lăcovişti, soluri salinizate sau ivirile de cernoziom de luncă.

           Larga varietate a condiţiilor staţionale explică bogăţia floristică şi interesul pe care îl prezintă vegetaţia acestei rezervaţii.

           În această rezervaţie, un interes ştiinţific covarşitor îl are faptul că aici se găsesc numeroase specii rare, o serie de specii al căror areal în ţara noastră s-a redus în mod simţitor. Această rezervaţie Bălteni se numără, în acelaş timp, ca una din cele mai sudice localităţi din enclava carpato – pontică a arealului acestei specii.

           Rezervaţia Bălteni, pe lângă excepţionala sa importanţă ştiinţifică, constituie un important element de peisaj  care  atrage numeroşi iubitori ai naturii pe tot timpul anului.

           Rezervaţia naturală Bălteni atrage numeroşi turişti, iubitori de natură, dornici să se destindă câteva ore în liniştea desăvârşită a padurii şi gingăşia de o neasămuită frumuseţe a florei. Pentru a putea savura un timp îndelungat aceste frumuseţi naturale avem datoria să nu le degradăm sub nici o formă.

          Dintre speciile rare sau cu un regim de existenţă  precar merită să cităm: Fitrillaris (laleaua pestriţă), Tulpina biebersteiniama (laleaua galbenă), Iris graminea (stânjenel).

           Un important rol ştiinţific îl prezintă şi vegetaţia acestei rezervaţii, reprezentată printr-un amestec al stejăretelor de luncă cu frasino-ulmete.

                     2.4.3 Rezervaţia forestieră şi botanică HÎRBOANCA

           Pădurea Hîrboanca este localizată pe versantul drept al văii Bârladului, în apropierea satului Brăhăşoaia şi reprezintă o insulă tipică din silvostepa de altădată a podişului Central Moldovenesc. Pădurea este alcătuită din două trupuri, şi anume: unul în partea de nord pe un relief uşor ondulat şi altul sudic, situat pe versantul cu relief accidentat dinspre localitatea Brăhăşoaia.

          Această structură geologică a favorizat un puternic proces de alunecare şi eroziune în zona din apropiere, acolo unde pădurea s-a defrişat pentru extinderea culturilor agricole.

           Pădurea Hîrboanca, vestigiu al unei vaste formaţiuni silvostepice, prin marea diversitate a condiţiilor staţionale oferă posibilitatea păstrării unei flore bogate şi de mare interes ştiinţific. În această pădure se întălnesc toate speciile de stejar cunoscute în flora ţării noastre, exceptând gîrniţa şi cerul.

             O mare originalitate a acestei rezervaţii o constituie interesantul fenomen de hibridogeneză  la stejar, trăsătură ce o face să fie asemănătoare cu faimoasa pădure Bejan, de lângă Deva

             Fenomenul de hibridogeneză la stejar prezintă o mare importanţă practică, unii hibrizi fiind repede crescători şi pot fi utilizati cu succes in cultura forestieră.

Suprafaţa redusă a poluării, vecinătatea terenurilor cultivate şi apropierea de aşezările omeneşti a permis infiltrarea şi a unui grup important de specii antropice.

          Păstrarea acestui valoros tezaur al naturii judeţului Vaslui impune evitarea şi eliminarea totală a influenţelor antropice (tăieri ale stejarilor – genitori şi hibrizi, păşunatul, colectarea de material naturalistic).

         

                      2.4.4 Rezervaţia forestieră şi botanică BĂDEANA

            Pe colinele Tutovei, una din zonele unde flora şi vegetaţia naturală a fost înlocuită pe mari suprafeţe, se mai păstrează încă mici insuliţe de vegeteţie lemnoasă, reprezentate prin păduri cu o pronunţată nuanţă xerofilă, tipice regiunii sudice a ţării noastre. Unul din puţinele vestigii ale întinselor păduri de silvostepă din trecut îl constituie pădurea Bădeana.

            Pădurea Bădeana se află situată în apropierea satului cu acelaşi nume, pe un versant cu expoziţie generală sud-estică. Altitudinea variează între 100-130 metri.

           Climatul are o nuanţă expresiv stepică cu un pronunţat deficit de umiditate în timpul verii. Aceste condiţii climatice şi staţionale sunt reflectate evident în structura xerică a acestei păduri . Pădurea Bădeana a suferit alterări în decursul timpului printr-o extragere selectivă şi poienire, însă ea mai păstrează un aspect evansinatural.

          Dispariţia şi denaturarea acestor tipuri de păduri prin substituire şi înlocuire cu plantaţii de salcâm, având la bază argumentul că sunt slab productive, ne obligă să păstrăm măcar crampeie din acest tip de vegetaţie naturală cu un important rol stiinţific.

          Rezervaţia Bădeana şi cea de la Seaca-Movileni reprezintă extreme nordice a arealului fitogeografic al gârniţei. Dintre elementele continentale amintim doar speciile: Adonis vernalis (ruscuţa de primăvară), Amzgdalus nana (migdal pitic), Cephalaria uralensis (sipică).

                   2.4.5 Rezervaţia forestieră şi botanică SEACA-MOVILENI

          Un alt rest din pădurile xeroterme ale silvostepei ce se întindea odinioară în colinele Tutovei s-a menţinut în zona Seaca-Movileni – Coroeşti, apreciată la o suprafaţă de 500 ha. În general aceste păduri sunt într-un stadiu avansat de  degradare, slab productivă şi continuu inlocuite cu salcâm.

          Din zona Seaca-Movileni, pe baza cercetărilor intreprinse de C.Bârcă ,s-a ales unul din cele mai autentice fragmente, cu o compoziţie floristică nedenaturată .

          Rezervaţia forestieră şi botanică Seaca-Movileni este situată pe un relief valurat, cu altitudine în jur de 200 m. Climatul este cel specific stepei din solul cernoziomului levigat. Pantele cu înclinare de până la 20 grade şi expoziţiile variabile, poienile, au permis infiltrarea şi menţinerea a numeroase elemente de nuanţă sudica şi continentală, multe din acestea fiind rare .

          Pe lângă flora bogată şi variată, cât şi vegetaţia interesantă sub raport fitocenoptic, o semnificaţie fitogeografică aparte îl prezintă existenţa gârniţei, specie aflată la limita nordică a arealului .

           Dintre speciile din această categorie de rezervaţie forestieră şi botanică amintim: Galanthus graecels (ghiocel), Silene otites (guşa porumbelului), Symphytum ottomanunm (tătăneasa de pădure).

                  2.4.5 Rezervaţia botanică COASTA RUPTURILE TANACU

          În partea de sud-est a localităţii Tanacu, la cca 2 km de sat se întinde pe mai multe zeci de ha o coastă cu expoziţie vestică, afectată puternic de eroziune şi alunecări numită  „Coasta Rupturile”. În 1957, ea a fost plantată cu salcâmi în vederea stabilizării terenului, ulterior plantaţia a fost defrişată şi terenul utilizat ca păşune.

           Substratul geologic este alcătuit dintr-un complex de nisipuri fine şi argiloase. Această structură, corelată cu regimul precipitaţiilor din ultimii ani, pe fondul distructiv al vegetaţiei  în urma păşunatului, a favorizat alunecări de mari proporţii, încât terenul este scos din folosinţă.

          Climatul stepic, solul de tipul cernoziomului de pantă aflată în diferite stadii de levigare şi erodate, cu trecere până la un sol lutos, oferă condiţii de existenţă unei flore bogate, cu numeroase specii rare, sudice şi continentale.

            Pe baza cercetărilor efectuate de Ghiorghe Viţalariu, care a evidenţiat deosebita însemnătate floristică, fitogeografică şi fitoistorică a alunecării învelişului vegetal din această staţiune s-a instituit regim de ocrotire pe o suprafaţă de 6,00 ha prin Decizia nr. 220/1973 a judeţului Vaslui.

            Această bogăţie floristică, cât şi semnificaţia fitogeografică a genofondului conferă staţiunii de la Tanacu un caracter de unicitate, de tezaur informaţional de mare valoare ştiinţifică.

            În această categorie de rezervaţie botanică fac parte urmatoarele specii: Adois hybrida (ruscuţă), Bellevelia Sarmatica (liliacul cunoscut în flora ţării noastre numai din câteva staţiuni de pe teritoriul judeţului Vaslui), Iris pumila (stânjenel de stepă), Cirsium serrulatum (pălămida).

              2.4.7 Rezervaţia botanică Fînaţul de la GLODENI

          Pe versantul estic al dealului Glodeni, în apropierea localităţii Glodeni-Negreşti, una din zonele cu întinse suprafeţe agricole, se mai păstrează încă spaţii ocupate de păşuni şi fâneţe. Aceste suprafeţe fiind improprii altor destinaţii nu au fost desţelenite.

          Coborând in halta C.F.R Rateşu Cuzei după un drum de cca 2,5 km., se ajunge la baza dealului Glodeni, loc unde se află „Fânăţul de la Glodeni”  o enclavă cu o floră şi vegetaţie aproape primară.

           Pentru bogăţia floristică şi interesanta alcătuire a vegetaţiei, o suprafaţă de 6,00 ha din aceste fâneţe este declarată rezervaţie botanică prin Decizia 220/1973 a Consiliului judeţean Vaslui. Altitudinea la care sunt situate fâneţele este de cca 260m . Solul este de tipul cernoziomului levigat, întrerupt de soluri podzolice.

          Marea diversitate pedo-climatică, microstaţionară şi fitoistorică au favorizat instalarea şi păstrarea unui fitogenofond bogat şi variat a unor fitogenoze diversificate.

          La această bogăţie floristică, se mai adaugă şi faptul că aici se găsesc numeroase specii rare sau rarisime pentru flora ţării noastre şi chiar necunoscute în altă parte a lumii.

          Acest fânaţ, rest al vegetaţiei primare înlocuită de om în timp cu o vegetaţie secundară pe suprafeţele din jur, prezintă mare însemnătate ştiinţifică, atat sub raport biologic, cât şi  fitogeografic şi fitoistoric.

      Conservarea acestui fânaţ implică restricţii ca: evitarea păşunatului şi aplicarea cositului după fructificarea plantelor.

     Dintre numeroasele specii de plante din acest fânaţ fac parte: Carduus hamulosus (spin, scai), Linum flavum (in galben).

           În componenţa covorului vegetal al acestui fâneţ au fost identificate grupări stepice care astăzi au o răspândire redusă: Stipetum capillatae (grupare de năgară), Agropyretum pectiniformae (grupare de pir).

   

                    2.4.8 Rezervaţia paleontologică NISIPĂRIA HULUBĂŢ

     La marginea de nord a oraşului Vaslui, în imediata apropiere a spitalului T.B.C pe terasa inferioară din versantul drept al pârâului Vasluieţ se află rezervaţia paleontologică Hulubăţ.

     Prin exploatarea nisipului în 1910 au fost observate numeroase resturi fosile de către I. Miulescu directorul gimnaziului din Vaslui. Cercetările ulterioare intreprinse au evidenţiat faptul că zăcământul fosilifer din aceste nisipuri este unul din cele mai bogate din ţară.

    Pe lângă fauna fosilă de mamifere, se întâlneşte şi o bogată faună de nevertrebrate pleistocene .

   Pentru însemnătatea ştiinţifică deosebită a acestui depozit fosilifer, la stăruinţele îndreptăţite ale regretatului profesor universitar Nicolaie Macrovici, originar de pe meleagurile acestui judeţ, s-a oprit expoatarea nisipului şi sa delimitat o suprafaţă de 2,5 ha care a fost declarată rezervaţie.

          Terenul pe care se află rezervaţia este plantată cu arbori fructiferi, salcâmi şi lucernă. Lucrările de modernizare a arterei de intrare în Vaslui nu afectează acest depozit.

          Se impune ca în viitor să nu se amplaseze nici un fel de construcţie pe acest teren ci să fie utilizat numai ca spaţiu verde.

                    2.4.9 Punctul fosilifer MĂLUŞTENI

          Localitatea Măluşteni este situată în partea de sud a Podişului Central Moldovenesc, la cca 20 km est de  Bârlad. Punctul fosilifer Maluşteni este localizat în nord-vestul satului, în versanţii săpaţi pe pârâul Valea Româneasă, acolo unde aceasta intersectează dealul Lacului.

          Această zonă este estimată ca unul din cele mai însemnate puncte fosilifere cu resturi de mamifere din ţara noastră şi un loc de referinţă pentru stratigrafia şi paleontologia vertrebratelor ce au trăit în estul Europei în pliocenul superior.

          Straturile de nisipuri şi pietrişuri, cu plăci de gresie şi lentile conglomeratice de la Măluşeni sunt foarte bogate în resturi fosile.

          Din depozitele de la Măluşeni au fost descrise treizeci de specii aparţinând mamiferelor printre care: maimuţe , antilope, cămile, cerbi, caprioare, iepuri, castori precum şi broaşte ţestoase de talie mare, şerpi, rechini şi păsări.

          Multe din speciile descrise din punctul fosilifer Măluşteni au fost semnalate pentru prima oară în paleontologie.

          Râpa în care se află acest valoros şi bogat depozit este în mare parte împădurită, Din această suprafaţă de 10,00 ha a fost declarată rezervaţie naturală.

                 2.5 ARBORI SECULARI

 

          Pe teritoriul judeţului Vaslui au fost identificaţi mai mulţi  arbori seculari cu dimensiuni impunătoare, cei mai mulţi fiind multiseculari. Aceşti arbori au supravieţuit secolelor şi reprezintă o dovadă vie a codrilor de altă dată ce se întindeau pe aceste frumoase meleaguri.

            De-a lungul drumurilor, în interiorul localităţilor, pe terenurile agricole, ei au fost păstraţi fie pentru măreţia şi frumuseţea lor, longevitatea şi dimensiunile lor, fie ca mărturie a unor evenimente istorice sau chiar ca limită de hotar.

           Aceste exemplare multiseculare prezintă importanţă atât pentru cercetarea ştiinţifică, cât şi pentru practica silvo-culturală.

          

2.5.1      PLOPUL DE LA RAFAILA (Populus alba)

Este unul dintre cei mai venerabili arbori, unic în ţara noastră prin proporţiile sale măsurând circumferinţa trunchiului, de cca 14 m, la înălţimea de 1,30m de la sol. Acest plop este situat pe valea Stemniculului la marginea pădurii, în locul numit de localnici „La plop”, la aproximativ 1,5 km de localitatea Rafaila şi are o vârstă de peste 500 ani.

          După părerea localnicilor, acest plop ar fi contemporan cu Ştefan cel Mare – Domnul Moldovei.

          Starea lui de vegetaţie a avut de suferit în urma unei furtuni cu descărcări electrece ce a avut loc în anul 1956.

          Popul de la Rafaila este un monument al naturi care stârneşte curozitatea a zeci de admiratori, unul din locurile venerate de localnici.

2.5.2      GRUPUL DE STEJARI  BRUMĂRII DE LA MOVILENI

          Longevitatea şi importanţa lor biologică, dimensiunile impresionante, frumuseţea şi efectul decorativ asupra peisajului sunt argumentate şi convingătoare pentru păstrarea tuturor arborilor seculari de pe teritoriul judeţului Vaslui.

           Orice motivaţie pentru pagubele aduse naturii prin tăierea acestori arbori nu poate avea vreo justificare Datoria noastră este sa-i cruţăm şi să-i ocrotim.

   

2.5.3      PLOPUL DE LA VIIŞOARA

          Plopul de la Viişora este situat în comuna Todireşti, la aproximativ 5 km de plopul de la Rafaila, în mijlocul satului Viişoara. Acest plop are un diametru de 2,35 m la înălţimea de  1,30 m de la sol, şi o înălţime totala de 40 m vârsta lui fiind apreciată la peste 350 ani.

           În semn de admiraţie şi respect, plopul a fost ales de localnici drept punct de întâlnire în clipele de răgaz..

   

2.5.4       PLOPUL DE LA SĂRATU (Plopus alba)

      

      Plopul de la Săratu se află în comuna Stănileţti, fiind un exemplar de mari dimensiuni, şi anume: diametrul trunchiului este de 2,42 m la înălţimea de 1,30 iar înălţimea lui este de peste 30 m. Vârsta este apreciată de peste  400 ani. Are o stare de vegetaţie bună.

            

2.5.5       STEJARUL MULTISECULAR (Quercus robur)

       Acest stejar este situat la Tolontal, comuna Dimitrie Cantemir, se numără printre cei mai falnici stejari identificaţi pe teritoriul judeţului Vaslui, într-o stare foarte bună de vegetaţie, are o vârstă de peste 400 ani şi are un diametru de peste 1,90 m la înălţimea de 1,30m de la sol, si o înălţime de peste  30 m.

2.5.6      STEJARUL DE LA VALEA TEIULUI(Quercus robur)

Se afla in comuna Tatarani strajuind imprejurimile si se detaseaza prin dimensiunile apreciabile (diametrul de peste 1,30 m) si varsta de aproximativ 300 ani. In jurul lui se mai afla inca 12 exemplare, cu diametrul de pana la 0, 80 m.

                

CAPITOLUL III

CONCLUZII SI RECOMANDARI

           3.1 Concluzii

1.               Cea mai profundă determinare a componentelor capitalului natural s-a produs în zonele unde dezvoltarea economică şi industrială este mai intensa, aceata datorită inpactului direct sau indirect din ce în ce mai accentuat al activităţilor umane.

2.                   Conservarea speciilor pe cale de estincţie se realizează prin conservarea ecosistemelor natutale şi a speciilor în cadrul habitatului natural şi semi natural.

3.                  Conservarea reprezintă pentru unele specii singura şansă de supraveţuire, deoarece datorită efectului foarte scăzut nu se pot menţine în cadrul habitatelor lor prin mecanisme naturale.

4.                 Scopul principal al conservării este realizarea reproducerii în cadrul spaţiilor protejate a speciilor aflate în declin în vederea repopulări habitatelor lor naturale şi refacerii populaţilor în arealul speciilor.

5.                Ariile protejate au o distribuţie inegală pe suprafaţa judeţului şi nu acoperă întreaga heterogenitate a componentelor capitalului natural.

6.                 Aceste arii protejate se confruntă cu procesul de fragmentare a habitatelor, de izvoare, presiune umană crescândă, modificări climatice şi ca finanţare, capacitate manageriană şi angajare politică neadecvate.

 7.     Ariile protejate sunt percepute încă în sensul de conservatorism fiind                  considerate adevărate oaze ale naturii sălbatice care trebuie protejate numai   pentru  conservarea speciilor care le populează.

     

3.2  Recomandări

1.      Împlicarea componenţei politice a judeţului în alocarea de fonduri şi realizarea de programe cu privire la conservarea parcurilor şi monumentelor naturii din judeţul nostru.

2.               Conştienţizarea populaţiei din zonă şi din întreg judeţul cu privire la inportanţa cunoaşterii şi protejării acestor rezervaţii şi monumente ale naturii.

3.               Împlicarea Consiililor locale pe teritoriul cărora se află aceste rezervaţii şi monumente ale naturii în popularizarea lor la nivel naţional în vederea atragerii de fonduri pentru întreţinere.

4.                Împlicarea unităţilor de învăţămînt în lucrări de igenizare şi de protecţie a spaţiilor protejate

5.  Atragerea de fonduri prin organizarea unor activităţi cultural-sportive, fonduri  utilizate pentru conservarea acestor rezervaţii şi monumente. 

3.3 Norme de tehnica securităţii muncii ( N.T.S.M )

-         Organizarea locului de muncă în condiţi corespunzătoare lucrării ce urmează să fie efectuate

-         Purtarea echipamentului de protecţie

-         Se verifică şi se manevrează corespunzător echipamentului de protecţie

-         Se interzice joaca în timpul efectuări lucrărilor

  -    Se manevrează cu atenţie materialele utilizate

-         Respectarea întocmai a etapelor şi a operaţiunilor în desfăşurarea lucrărilor

  -    Utilizarea numai a materialelor specifice temei

                                                                                                 

    Rezervaţia Bădeana

Rezervaţia Bălteni

Rezervaţia Hârboanca

Rezervaţia “Coasta Rupturile” Tanacu

Rezervaţia “Fânatul  de la Glodeni”

                       Rezerveţia “Nisipăria Hulubăţ”

Rezervaţia Măluşteni

Plopul de la Rafaila

Plopii seculari de la Tătărani

Stejarul lui Tolontal

BIBLIOGRAFIE

           1. Dr. Climent Horeanu si prof. Iulian Cogean, Rezervaţii naturale si monumente ale naturii, Comitetul de cultura şi educaţie socialista al judeţului Vaslui, Vaslui,1981.

           2. Iulian Cogean, Ioan Bălănescu, Rezervaţii monumente ale naturii din judeţul Vaslui, Inspectoratul şcolar al judeţului Vaslui, Casa corpului didactic, Vaslui 1975.

           3. Dobrescu C., Contribuţii floristice şi geobotanice referitoare la pădurea Bălteni, Vaslui 1968.

           4.  Pascal I.,   Spaţiile verzi şi estetica oraşelor, Vaslui 1972.

           5.  Dobrescu C., Cercetări floristice şi geobotanice în rezervaţia naturală din pădurea Hîrboanca – Brăhăşoaia, Bucureşti 1969.

           6.  Dobrescu  C ., Contribuţii la cunoaşterea asociaţiilor ierboase din Lunca Bârladului superior şi a afluienţilor săi  1970

           7.  Mititelu D., Flora şi vegetaţia judeţului Vaslui, Bacău 1973.

           8.  Puşcariu Val., Emil Racoviţă şi  ocrotirea naturii. Vaslui 1960.

           9.  Puşcariu Val., Monumente ale naturii. Parcuri naturale şi rezervaţi naturale 1970.

          10. Racoviţă E. G., Monumentele naturii, definiţii, clasificare, norme pentru aplicarea legii. Cum trebuie făcut şi ce trebuie evitat. 1934.

          11. Istrate G., Doi giganţi ai naturii de pe meleagurile Vasluiului. 1972.

          12. Mandache L., Contribuţi la studiul agro şi geobotanic al buruienilor din bazinul Vasluieţ  1972.

          13. Macarovici N., Măluşteni (Valea Românească) Vaslui 1972.

          14. Stoichiţescu, Atoncu , G., Plopul de la Rafaila  (lectură) Geografia judeţului Vaslui  1970.

          15. Suder M ., Expunerea la proiectul de lege privind gospodărirea pădurilor aflate în administrarea directă a comunei Scînteia  1972.

          16. Bârcă C., Flora şi vegetaţia Colinelor Tutovei  1973.

          17.  Dobrescu  C., Contribuţi la studiul pajiştilor xerofile din bazinul superior al Bârladului  1971.

          18.  Doniţă N .,  Vegetaţia  termofilă din împrejurimile Huşului şi raportul ei cu vegetaţia Dobrogei de Nord 1970.

          19. Gugiuman I .,  Cârcotă V., Băican V.,  Judeţul Vaslui , Editura Acad.R.S.R., Bucureşti 1973.

          20. Simionescu I., Vertebratele pliocene de la Măluşteni (Covîrlui), Bucureşti 1930.

          21. Cătunescu I., I., Cloniile de cuibărit din Delta Dunării, şi necesitatea creerii unor rezervaţii ornitologice 1958.

          22. Drugescu C., Arealul unor specii rare din fauna noastra