Asamblari prin nituire

Ministrul Educatiei, Cercetarii Tineretului si                    Sportului

         Colegiul Tehnic ,,Marcel Guguianu” Zorleni

PROIECT DE CERTIFICARE  A COMPETENTELOR PROFESIONALE

            

             Specializarea, Tehnician Proiectant CAD

Indrumator                                               Candidat

Prof. Huluta Aurora                            Anghel Marius

                                                                    cls XII-D  

                                           2012

                             Tema proiectului

Tehnologia de executie a      asamblarilor nituite

                                                                 Cuprins      

   argument..................................................................................................................4

Cap. I Generalităţi

 1.1.Definitii, caracterizare si domeniul de aplicare.......................................5

 1.2. Clasificarea niturilor.................................................................................6

 1.2.1. Clasificarea nituirilor.............................................................................8

 1.2.2. Clasificarea asamblărilor nituite...........................................................8

1.3. Materialul nituirilor....................................................................................9

Cap. II NITUIREA

2.1. Fazele operaţiei de nituire .......................................................................10

2.2. Metode  de nituire.....................................................................................11

2.2.1.Nituirea manuală ...........................................................................12

2.2.2. Nituirea mecanică. ........................................................................13

                     2.2.3.Nituirile speciale............................................................... .............18

2.2.4. Capsarea ........................................................................................21

Cap. III ASAMBLĂRI NITUITE

3.1. Procesul transmisiei forţelor prin îmbinarea nituită………………......22

3.2.Condiţii tehnice impuse înbinărilor nituite ..............................................23

AnexE .....................................................................................................................25

MĂSURI DE TEHNICĂ  SECURITĂŢII  MUNCII ..........................................27

Bibliografie......................................................................................................28

                

                                             Argument

Nituirea este procedeul tehnologic de îmbinare nedemontabilă a două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor.

Îmbinărite nituite sunt folosite la:

- asamblări supuse la sarcini vibratorii;

- asamblarea metalelor greu sudabite;

- asamblări de profile pentru construcţi metalice;

- asamblări de piese confecţionate din materiale diferite.

Asamblarea pieselor prin nituri şi operaţia tehnologică prin care se realizează această legatura se numeşte nituire. Asamblările nituite se clasifică după mai multe criterii, şi anume:

a)după modul de execuţie a nituirii - nituire manuală şi nituire mecanică;

b)după temperatura la care se execută nitui­rea - nituire la cald şi nituire la rece;

c)dupa modul de aşezare a tablelor asamblate prin nituire - nituire prin suprapunere şi nituire cap la cap cu eclise;

d)după numărul de rânduri- nituire pe un rând, nituire pe două rânduri în linie, nituire pe două rându­ri în zig-zag;

e)după destinaţia nituirii- nituire de rezistenţă, nituire de etanşare şi nituire de rezistenţă-etanşare.

Nituirea de rezistenţă este aplicată acolo unde construcţia este folosită pentru transmiterea de forţe.

Nituirea de etanşare este folosită pentru con­strucţii supuse la presiuni normale, cum ar fi bazinele sau rezervoarele.

Nituirea de rezistenţa-etanşare este folosită acolo unde ansamblurile rezultate sunt supuse la presiuni mari, ceea ce face ca şi solicitările să fie mari (de exemplu cazanele de abur).

Pentru a evita apariţia coroziunii electrochimice se recomandă ca materialele tablelor şi ale niturilor să fie aceleaşi sau apropiate. Fazele operaţiei de nituire sunt următoarele: pregătirea nituirii, trăsarea găurilor, găurirea tablelor,montarea pieselor şi centrarea, nituirea propriu-zisă, debavurarea capetelor niturilor, ştemuirea marginilor tablei.

Pregatirea nituirii este operatia ce consta in pregatirea sculelor si dispozitivelor, precum si a piese-

lor ce urmeaza a fi nituite.. Operaţia de trasarea a centrelor găurilor de nit necesită precizie mare pentru a se evita dezaxarea găurilor de nituri, ceea ce ar duce la ruperea lor. Gaurirea tablelor se face prin poansonare, stantare, scule speciale sau pe masini unelte.

                        

                                Capitolul.I. Generalitati

I.1.Definitii, caracterizare si domeniul de aplicare

Nitul este un organ de maşină folosit la asamblarea nedemontabilă a două sau mai multe piese de formă plată , table, profile. Nitul este format din : tijă cilindrică (corpul – figura 1) şi un  cap iniţial (2) format din fabricaţie şi cap format în timpul nituirii.

                                                         

Figura 1 – Nit                         Figura 2 – Procesul tehnologic al  naturii

Tija nitului este construită mai lungă decât grosimea totală  a tablelor ce urmează a fi asamblate, pentru a exista sufucient material, astfel ca prin batere să se realizeze al doilea cap al nitului (figura 3).

                                      Figura 3 -  Asamblare nituită

Nituirea este un procedeu de asamblare nedemontabil a două table, profile sau  piese, cu aiutorul niturilor ca organe de legătură. Niturile se dispun dintr-o anumită ordine formând  îmbinarea nituită (cusătura).

Ca procedeu de îmbinare, nituirea este din ce în ce mai mult înlocuită de sudură care prezintă o serie de avantaje. Cu toate acestea nituirea se mai utilizează  într-o serie  de cazuri: construcţii metalice, miiloace de transport (autovehicule, avioane, vagoane) cu carcase subţiri sau din materiale nesudabile, recipienţi sub presiune, îmbinarea pieselor tratate termic etc. Utilizarea în continuare a îmbinărilor nituite este legată de unele avantaje în comparaţie cu îmbinările sudate. Acestea sunt: comportare mai bună la solicitări variabile; controlul mult mai uşor de efectuat, îmbinarea pieselor de grosime redusă sau din materiale nesudabile; înlăturarea, cu uşurinţă, a, defectelor.

Dezavantaiele nituirii sunt următoarele:

-         consum mărit de material datorită slăbirii secţiunii prin gaura de nit ;

-         consum de manopera mai ridicat datorat lucrărilor  de pregătire a tablelor;

-         zgomotul daunător produs în timpul nituirii;

-         etanşeitate mai redusă;

-         productivitate mai mică ;

-         construcţiile nituite sunt mai puţin estetice decât cele sudate.

I.2. Clasificarea niturilor

După forma capului iniţial :

• cu cap semirotund (figura 4, b): ;

• cu cap tronconic(figura 4, c):;

• cu cap cilindric(figura 4, d):;

• cu cap înecat(figura 4, a):;

• cu cap semiînecat (figura 4, e,f):.

Figura 4. Nituri

a-cu cap cu cap înecat ; b - cu cap semirotund ; c -  cu cap   tronconic;

d - cu cap cilindric; e, f- cu cap semiînecat ;

După forma tijei(figura 5):

• cu tijă plină;

• cu tijă tubulară;

• cu tijă semitubulară.

Fig. 5. Nituri

a,b – nit cu tija tubulară; c-nit cu tija semitubulară

Dimensiunile principale ale nitului (figura 6)sunt:

l - lungimea tijei nitului;

d – diametrul tijei nitului;

D - diametrul capului iniţial al nitului;

h - înălţimea capului iniţial al nitului.

Figura . 6. Dimensiunile nitului

I.2.1. Clasificarea asamblările  nituite

 Se clasifică după :

·        forţa necesară : manuală şi mecanică ;

·        modul execuţiei:  la rece(pentru nituri cu diametrul până la 8-10mm) şi la cald (pentru nituri  cu diametrul mai mare de 10mm) ;

·        aşezarea pieselor prin suprapunere (simplă ,dublă, multiplă- figura 7) şi rânduri de nituri dispuse în linie sau zigzag (figura 8);

·        destinaţia asamblării: de rezistenţă (construcţii metalice), de etanşare(recipiente, butelii cu presiune joasă, tuburi) şi de rezistenţă – etanşare(rezervoare şi cazane de abur cu presiune înaltă).

      a                                            b

Figura 7

  a.-nituire cu un singur rind de nituri ; b- nituire cu două rânduri de nituri.

I.3. Materialul niturilor

Materialele pentru nituri trebuie sa indeplineasca o serie de conditii:

a) Sa nu fie calibile; deci niturile se executa din OL 34 sau OL 37.

b) Materialul de nit să aibă un coeficient de dilatare cât mai apropiat de cel al pieselor de îmbinat.

e) Dacă îmbinarea nituită este expusă coroziunii, materialul de nit trebuie să fie identic cu al pieselor de îmbinat pentru a se evita formarea curenţilor galvanici locali.

În cazul solicitărilor mari se pot utiliza oţeluri aliate. De asemenea, ţinând seama de condiţiile de mai sus, se execută nituri şi din alte materiale cum sunt cupru, alamă, aluminiu etc.

Materialele cele mai utilizate pentru executarea niturilor sunt : oţelul car­bon obişnuit OL 34, OL 37 ; alamp Am 63; cupru Cu 5; aluminiul Al 99,5 etc.

Nituirile cu nituri de oţel având dimensiuni reduse (d < 10 mm) şi cele cu nituri din aliaje metalice neferoase se pot executa manual sau mecanizat  la rece. In cazul utilizării unor nituri de oţel având d>20 mm, nituirea se executa la cald (prin încălzirea nitului înainte de formarea capului de închi­dere). Nituirea la rece a unor piese de dimensiuni mari poate produce zgomot dăunator.

Niturile se confecţionează din următoarele materiale:

• oţeluri moi-OL32,OL34;

• alamă;

• cupru;

• aluminiu.

                                     Capitolul.II.Nituirea

II.1.Fazele operatiei de nituire

Sunt următoarele:

- pregătirea nituirii ;

- trasarea găurilor ;

- găurirea tablelor ;

- montarea pieselor şi centrarea ;

- nituirea propriu-zisă;

- debavurarea capetelor niturilor ;

- ştemuirea marginilor tablei.

1. Pregătirea nituirii este operaţia ce constă în pregătirea sculelor şi dispozitivelor, precum  şi a pieselor ce urmează a fi nituite. Operaţia constă în curăţarea suprafeţelor care vor veni în contact de urmele de zgură, vopsea, urmele de grăsime şi de alte corpuri străine. Înainte de nituire, pe suprafeţele

tablelor se aplică un strat de miniu de plumb preparat cu ulei de in dublu fiert.

2. Trasarea centrelor găurilor de nit. Operaţia necesită precizie mare pentru a se evita dezaxarea găurilor de nituri, ceea ce ar duce la ruperea lor. Poziţia centrelor găurilor se marchează cu punctatorul.

3. Găurirea tablelor. Se face prin poansonare, ştanţare, scule speciale sau pe maşini unelte.

Suprafeţele găurilor de nituri trebuie să fie cât mai curate şi diametrul lor trebuie să fie mai mare decât diametrul tijei nitului cu următoarele valori:

§        pentru d_nit = (1-5) mm,            d _gaură > cu 0,2 mm;

§        pentru d_nit = (5-10) mm,          d _gaură > cu 0,5 mm;

§        pentru d_nit> 10 mm,                 d _gaură > cu 1 mm;

Pentru a realiza o cât mai bună coincidenţă a găurilor realizate în piesele care se asamblează, se recomandă ca, atunci când este posibil, găurirea să se facă simultan prin suprapunerea pieselor.

Dacă acest lucru nu este posibil, atunci găurile se execută separat la diametre mai mici şi apoi sunt alezate prin suprapunerea pieselor. La găurile pentru nituri cu cap semiînecat sau înecat, acestea se teşesc cu scule corespunzătoare.

4. Montarea pieselor pentru nituire şi centrarea.

În cazul nituirilor la care prinderea se face cu multe nituri, tablele se prind şi se centrează folosind dornuri sau şuruburi. Prinderea provizorie se realizează folosind chiar găurile de nituri. Intervalul de strângere iniţial al tablelor poate fi de 2...3 găuri şi se poate realiza şi prin aparatul de nituire.

5. Nituirea. Este operaţia de batere a capului de închidere al nitului şi formarea lui prin deformare plastică.

      6. Debavurarea capetelor niturilor constă în înlăturarea, cu ajutorul unei dalte speciale, a materialului prins de capetele nitului, ce rezulta din surplusul refulat pe sub căpuitor (figura 8).

                            

                                 Figura 8 - Debavurarea

7. Ştemuirea. Prin această operaţie, marginea tablei este bătută astfel ca tablele să se întrepătrundă pentru a realiza o etanşeitate mai mare (figura 9).

                              

                                Figura 9 – Ştemuirea

II.2.Metode de nituire

         Din punctul de vedere al metodelor folosite, dar şi al materialelor şi pieselor care se îmbină, nituirile pot fi:

a) nituiri manuale;

b) nituiri mecanice;

c) nituiri speciale;

d) capsarea.

II.2.1.Nituirea manuală

        Nituirea manuală. Operaţia de nituire manuală comportă următoarele faze (figura 10):

- introducerea nitului în gaură şi aşezarea lui cu capul iniţial pe contracăpuitor;

- strângerea pieselor cu tragătorul;

- refularea capătului tijei nitului prin batere cu ciocanul, prin lovituri axiale şi radiale, pentru a obţine capul de închidere de formă bombată ;

- montarea căpuitorului pe capul de închidere.

Se loveşte cu ciocanul pentru obţinerea unei forme fasonate a capului de închidere. Ciocanele folosite pot fi manuale sau pneumatice. Din punctul de vedere al modului în care se aplică loviturile de ciocan, nituirile pot fi: nituiri directe, când loviturile sunt aplicate căpuitorului, şi nituiri indirecte, mai rar folosite, când loviturile sunt aplicate căpuitorului aşezat pe capul iniţial. În acest caz, capul de închidere se  formează în locaşul contracăpuitorului.

                      

Figura 10 – Schema asamblării prin nituire manuală :

1- piese pentru nituit ;2- nit; 3- trăgător; 4- contracăuitor ; 5- diferite forme de căpuitoare .

       La operaţia de nituire manuală trebuie ca loviturile de ciocan să nu fie aplicate tablelor care se montează, pentru a evita deformarea acestora.În figura 11 sunt prezentate metoda şi dispozitivul de realizare a capului de închidere folosind ciocanul.

                                                         

                            Figura 11- Formarea capului de închidere

     Operaţia de nituire se poate realiza la cald, prin încălzirea nitului, sau la rece.În cazul nituirii la cald trebuie ca diametrul găurii de nit să fie cu 1-1,5 mm mai mare decât diametrul nitului. Baterea capului de nit trebuie făcută în timp corespunzator şi apoi capul de nit este ţinut în căpuitor până la răcire pentru a se realiza o legătură rezistentă.

     Sculele folosite pentru nituirea manuală (figura 12)sunt:

- ciocan de lacătuşarie;

- tragător;

- căpuitor (buterola);

- contracăpuitor (contrabuterolă).

                                 

                          Figura 12 . Scule pentru nituirea manuală

II.2.2.Nituirea mecanica

Operaţia de nituire se execută folosind maşini specializate care realizează capul de închidere prin ciocănire, presare sau rulare.

În funcţie de modul de lucru şi capacitatea lor, ele pot fi:

- ciocane de nituit portabile ;

- prese de nituit ;

- maşini de nituit prin rulare.

Acţionarea maşinilor de nituit poate fi:

- hidraulică ;

- penumatică ;

- electromecanică.

Maşinile de nituit. În funcţie de modul de lucru pot fi portabile sau fixe. Maşinile de nituit portabile se mai numesc şi ciocane de nituit. În funcţie de acţionarea lor, ele pot fi:

- pneumatice;

- hidraulice;

- electrice.

Ciocanul de nituit pneumatic este acţionat cu aer comprimat ce transmite o mişcare rectilinie alternative pistonului percutor (figura 13).

                                 

                            Figura 13. Ciocan de nituit pneumatic :

1- clapetă comandă aer comprimat ; 2-percutor ; 3-căpuitor ;

În funcţie de masa lor, ciocanele pneumatice pot fi:

- ciocane usoare, cu masa până la 9 kg;

- ciocane mijlocii, cu masa 9-12 kg;

- ciocane semigrele, cu masa 13-25 kg;

- ciocane grele, cu masa peste 30 kg.

Aerul comprimat folosit are o presiune cuprinsă între 5...7 bar, iar ciocanele au o frecvenţă a loviturilor cuprinsă între 700-4000 lovituri/min.

Ciocanele de nituit electrice pot fi: electromecanice (figura 14) şi electromagnetice (figura 15).

                                                                                                                      

Figura 14. Ciocan de nituit electro-                   Figura 15. Ciocan de nituit electromagnetic:

mecanic : 1-motor electric; 2-percutor;                    I- bobină superioară ; II-bobină inferioară;3-capuitor                                                    2-capuitor

                                                                                                  

       Ciocanul de nituit electromecanic are în componenţă un motor electric ce transmite mişcarea sa de rotaţie unui mecanism bielă-manivelă, astfel încât mişcarea devine rectilinie alternative cu frecvenţa dorită.

Ciocanul de nituit electromagnetic are în componenţă  bobine care-şi schimbă polaritatea, ceea ce face ca percutorul să aibă o mişcare rectilinie alternative.

Nituirea cu ciocanele de nituit poate fi:

- cu piese aşezate în poziţie orizontală susţinute manual, contracăpuitorul în menghină şi ciocanul susţinut în poziţie verticală (figura 16 , a);

- cu piese aşezate vertical, contracăpuitorul susţinut manual de un alt lucrător şi ciocanul susţinut în poziţie orizontală (figura16, b).

                   

                          

Figura 16. Nituirea cu ciocane de nituit :

a -  nituire orizontală ; b-nituire verticală ; semnificaţiile notaţiilor :

1-ciocan de lipit ;2-contracăpuitor ;

       Presele de nituit. Sunt maşini folosite la realizarea capului  de închidere prin presiune la o singură trecere. Ele au contracăpuitorul încorporat şi căpuitorul poate fi acţionat electric, pneumatic sau hidraulic.Presiunea exercitată asupra nitului creşte treptat.

         Un model de presă de nituit este reprezentat în figura 17.

                             

                                   Figura 17. Presa pentru nituit :

1-acţionare; 2-pârghie de acţionare ; 3-căpuitor; 4-contracăpuitor;5-potcoava maşinii.

La nituirea pe presă de nituit refularea este foarte puternică, ceea ce face ca operaţia de ştemuire să fie eliminate. Nituirile prin presare se pot executa cu nituri cu tija plină, semitubulară sau tubulară, cu precizarea ca pentru ultimele două tipuri de nituri contracăpuitorul va avea o formă adecvată, iar  căpuitorul va fi o sculă ce va lucra prin răsfrângere (figura 18).

                           

Figura 18. Nituirea prin presare cu nituri semitubulare sau tubulare:

1 – contracăpuitor; 2- căpuitor; 3- piese.

      Maşini de nituit prin rulare (figura 19). La acest tip de maşina, rola are o mişcare de rotaţie în jurul axei prin intermediul căreia se exercită presiunea, dar şi o mişcare de rulare. Contracăpuitorul este montat în masa maşinii, iar căpuitorul este reprezentat de rolă.

Figura 19. Principiul de funcţionare al maşinii de nituit prin rulare

     Incălzirea niturilor se realizează în cuptoare cu flacară sau cu curenţi de înaltă frecvenţă. Incălzirea în cuptoare este folosită atunci când este necesară încălzirea în totalitate a nitului (curenţii de înaltă f recvenţă încălzesc numai tija nitului). Temperatura optimă pentru o bună nituire folosind nituri de oţel este de 750-900 °C.

La nituirea prin presare, nitul este introdus în gaură după aproximativ 10 secunde pentru a-i dispărea incandescenţa tijei, iar presarea se aplică iniţial tablelor prin intermediul unui inel.

La unele maşini de nituit se formează ambele capete. În această situaţie, nitul are forma unei tije cilindrice. Nituirile cu nituri având diametrul mai mare de 25 mm se realizează pe maşini acţionate hidraulic.

Nituirile mecanice au următoarele avantaje:

- nituirea se face mai repede;

- refularea materialului se face mai bine;

- gaura de nit se umple mai bine;

- creşte rezistenţa nituirii;

- scad costurile şi creste productivitatea.

                         II.2.3.Nituirile speciale.

Sunt nituirile ce se execute fară a folosi contracăpuitorul. Operaţia se realizează pe o singură parte a ansamblului. Metoda este folosită frecvent pentru piese metalice şi nemetalice sau pentru piese din table subţiri.

Nituirea cu nituri explozive (figura 20). La aceasta metoda, nitul este introdus în gaură şi încălzit cu un ciocan electric până la temperatura de 120 °C. Capul de închidere se va forma prin explozia încarcăturii explozive din capul tijei.

                 

                                   Figura 20 . Nituirea explozivă :

1- introducerea nitului ; 2-încălzirea; 3-asamblarea ;4-ciocan electric;

        Nituiri cu tijă dublă (figura 21). Este o metodă des folosită; se aplică folosind un cleşte de mână.

După ce a fost introdus în gaură, tija interioară a nitului este trasă forţat cu cleştele, deformând capul nitului tubular. La finalul operaţiei tija interioară se rupe într-o zonă de minimă rezistenţă şi este astfel îndepărtată din interiorul nitului.

                              

                                   Figura 21 Nituire cu tijă dublă

        Nituiri pentru asamblarea unor piese mici. Este o metodă care realizează asamblări fară a folosi nituri. Locul nitului este luat de o parte a unei piese ce va fi deformată formând capul de închidere. Metoda este folosită în industria de aparate electrice, pentru realizarea contactelor electrice, sau la fabricarea aparatelor de măsurare şi control, la care, datorită dimensiunilor mici ale pieselor sau grosimilor mici ale tablei, nu este permisă o altă modalitate de asamblare.

Piesele din materiale moi şi materiale casante (materiale plastice, hârtie sau piele) se protejează la nituire aşezându-se şaibe sub capetele niturilor.

Dacă momentul de frecare dintre cep şi piesa nu este suficient de mare, atunci datorită unor momente de torsiune, are loc răsucirea relativă a pieselor.

Pentru a împiedica acest lucru se adoptă o serie de soluţii ca în figura 23.

                          

Figura 23. Soluţii de împiedicare a răsucirii relative a pieselor nituite

Dintre soluţiile adoptate pentru împiedicarea răsucirii relative, cele prezentate în figura precedentă sunt:

a - împrimarea materialului cepului în mai multe poziţii pentru piese de tablă subţire;

b - introducerea unei şaibe zimţate radial pentru piesele din aluminiu sub capul de închidere sau sub umărul piesei;

c - aplatizarea pe o faţă a cepului şi a orificiului.

Nituirea pentru piesele din tabla subtire(figura 24). Semnificaţiile nituirilor prezentate în figură sunt:

a - corpurile au secţiune dreptunghiulară, iar capul de închidere se formează prin lăţire;

b, c - folosirea de scule profilate pentru închiderea capului de nit.

                             

                         Figura 24. Nituri pentru piese din tablă subţire

II.2.4. Capsarea

 Capsarea (figura 25) este o operaţie asemănătoare nituirii, cu deosebirea ca este folosită la materiale nemetalice, cum sunt: cartonul, materialele plastice, textilele şi pielea. Capsele se confecţionează din material metalic sub formă de tablă, de regulă din oţel.

Capsele pot fi de asamblare şi de trecere.

Figura 25 Asamblări prin capsare:

a – capse de asamblare; b – capse de trecere(1-element cuprins; 2-element cuprinzător; 3-asamblare cu capse )

       Capsarea de asamblare se realizează prin lovituri de ciocan aplicate elementului cuprins, în timp ce elementul cuprinzător este sprijinit pe o suprafaţă metalică. Găurirea materialului care se asamblează se realizează cu ajutorul unei scule speciale numite preducea.

Capsarea de trecere este asemănătoare cu nituirea cu nituri tubulare.

Aceste capse se fixează în găuri executate tot cu o preducea, iar închiderea se realizează cu ajutorul unui dorn prin răsfrângere.

Capitolul.III.Asamblari nituite

III.1. Procesul transmisiei forţelor prin îmbinarea nituită

La o îmbinare bine executată fluxul de forţă se realizează prin frecarea dintre table (figura 25.) F1 – forţa ce trebuie transmisă şi ce revine unui singur nit:  F₁ = , i – numărul de nituri. m - coeficientul de frecare din tablele nituite 1 şi 2.

Figura 25 Frecarea dintre table

Cazuri posibile:

1. Forţa exterioară este transmisă integral prin frecare, fără nici o alunecare a tablelor rezultă şi etanşarea îmbinării, dar implică nituire corectă

m F_n1 > F₁

rezultă nitul supus la întindere (compresiune) de F_n1;

2. Caz limită – datorită strângerii insuficiente, tocmai începe alunecarea relativă a tablelor

mF_n1 = F₁;

         3. Alunecarea fiind posibilă prin frecare este preluată numai o cotă parte din forţa F₁, restul fiind preluată de nit mFn1 < F1

F1 = Ff rec. + Fnit =m Fn1 + Fnit = m( s_tA) + (τ_f A) =(ms_t+ τ_f)A

A = aria secţiunii nitului

Dar m - variază foarte mult cu natura tablelor şi mediul de funcţionare rezultă că acest caz nu este sigur pentru calcul.

        4 - Nit complet slăbit: mFn1 = 0

F₁= Aτ_f =

III.2.Condiţii tehnice impuse înbinărilor nituite

 Obţinerea unei bune calităţi a îmbinărilor nituite este condiţionată de următorii factori:                               

- presiunea executată asupra nitului şi a tablelor ce se îmbină trebuie să fie suficientă pentru a împiedica deplasarea dintre piese şi a evita forfecarea;

- temperatura de încălzire a nitului trebuie să fie între limitele prescrise, iar niturile să nu stea timp îndelungat la aceste temperaturi, pentru că materialul să nu-şi schimbe proprietăţile tehnologice;

- niturile să fie astfel alese încât să existe un raport între diametrul şi tija nitului suficient pentru formarea capului de închidere;

-piesele care se îmbină să aibe suprafeţe bine curaţăte şi îndreptate;

- niturile se distribuie astfel încât să se realizeze o bună rezistenţă şi etanşeitate a îmbinării.

           Imbinările nituite se consideră de bună calitate dacă îndeplinesc următoarele condiţii:

- gaura este umplută complet de corpul nitului;

- nitul asigură o strângere corespunzătoare a pieselor îmbinate.

In cadrul operaţiei de control, după operaţia de  nituire se verifică dacă nu a apărut unul dintre defectele frecvente, şi anume:

a) gaura de nit nu este suficient umplută cu material datorită presării insuficiente a capului de închidere sau folosirii niturilor cu tija mai subţire decât cea prescrisă;

b) capul de nit prezintă bavuri datorită unei tije de nit prea lungi;

c) piesele prezintă tăieturi în jurul nitului datorate unui căpuitor prea ascuţit pe margini;

d) capul de închidere al nitului prezintă  fisuri sau rupturi datorită materialului nitului sau arderii acestuia;

          e) capul de nit nu s-a format complet datorită aşezării incorecte a capuitorului, Încălzirii incorecte, tijei prea scurte sau timpului prea mare între montarea nitului încălzit şi baterea acestuia;

f) capul de nit nu adera suficient la suprafaţa pieselor datorită presiunii prea mici aplicate tablelor sau nitului, ridicării bruşte sau timpului de menţinere sub presiune;

g) capul de nit este dezaxat faţă de axa tijei datorită poziţionării greşite a sculelor de nituit, deplasării acestora în timpul operaţiei sau fixării insuficiente a pieselor.

Masuri de tehnica securitatii muncii

Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi înlăturarea cauzelor care pot provoca accidente de munca şi îmbolnăviri profesionale trebuie luate o serie de măsurări sarcini ce revin atât conducătorului localului de muncă, dar şi lucrătorului.

Acestea sunt :

-   asigurarea iluminatului, încălziri şi ventilaţie în atelier;

-   maşinile şi instalaţiile să fie echipate cu instrucţiuni de folosire;

-   să fie asigurată legarea la pământ şi la nul a tuturor maşinilor acţionate electric;

-   maşinile să fie echipate cu ecrane de protecţie conform normelor de protecţie a muncii;

-   atelierele să fie echipate în locuri vizibile cu mijloace de combatere a incendiilor ;

-   atelierul să fie dotat cu mijloace de ridicare pentru manipularea pieselor mai mari de 20 kg;

-   muncitorii să poarte echipament bine ajustat pe corp cu mânecile încheiate, iar părul să fie acoperit sau legat;

-   înainte de începerea lucrului va fi controlată starea maşinilor, a dispozitivelor de pornire-oprire şi inversare a sensului de mişcare ;

-   se va verifica înaintea lucrului dacă atmosfera nu este încărcată cu vapori de benzină sau alte gaze inflamabile sau toxice;

-   la terminarea lucrului se deconectează legăturile electrice de la prize, maşinile vor fi oprite, sculele se vor aşeza la locul lor, iar materialele şi piesele vor fi stivuite în locuri indicate ;

-   muncitorii nu se vor spăla pe mâini cu emulsie de răcire şi nu se vor şterge pe mâini cu bumbacul utilizat la curăţirea maşinii. Dacă pentru spălarea maşinilor a fost necesară utilizarea produselor uşor inflamabile se vor folosi imediat apa şi săpun;

-   ciocanele trebuie să aibă cozi de lemn de esenţă tare, fară noduri sau crăpături; este interzis lucrul cu ciocanele, nicovalele care au fisuri, ştirbituri, spărturi sau deformări în forma de floare;

-   la folosirea trasatoarelor se cere atenţie pentru a nu produce înţepături, iar după utilizare vor fi aşezate în truse speciale ;

Anexe

Fig.26.Elementul principal al asamblării este nitul

FIG.27.Procesul tehnologic al nituirii

FIG.28.Asamblare nituită

       FIG.29 Scule folosite la nituirea manuala          Fazele nituirii manuale

                            

FIG.30.Ciocan pneumatic                    Fig.31. Presa de nituit pneumatica

Fig.32.Defecte ce pot aparea la nituire:

a-    cap de inchidere inclinat

b-   cap de inchidere deplasat

c-    cap de inchidere prea mic din cauza tijei scurte

d-   cap de inchidere deformat

e-    nit stramb

f-    tablele deformate la nituire

             

Fig.33 Nit cu cap        Fig.34. Nit cu cap      Fig.35. Nit cu cap

mare semirotund        mic semirotund              semiinecat

  

                                     

Fig.36. Nit pahar                     Fig. 37. Nit cu explozibil

                   Fig. 38. Nituiri prin suprapunere

Fig39. Nit cu cap semiinecat pentru rezistenta-etansare

Fig.40 Imbinarea nituita in zigzag

                             

                             

Bibliografie

1)  Alexandru Chişiu  – Organe de maşini , Editura didactică şi          Dorina Matieşan pedagogică, 1976 ;

2)     Utilajul şi tehnologia meseriei – Manual pentru clasele a XI-a   şcolii profesionale ; şi a XII-a , Editura didactică şi     pedagogică, 1996 ;

3)    Utilajul şi tehnologia meseriei – Manual pentru clasele a XI-a şcolii profesionale ; şi a XII-a şi şcoli profesionale,  Editura didactică şi  pedagogică,1996 ;

4)    V.Handra – Luca - Organe de maşini şi mecanisme, Manual pentru secţiile de subingineri Editura didactică şi  pedagogică,1975;

5)Asamblari mecanice manual pentru clasa a XI a si a XII ruta progresiva,Autori: Mihaela Gabriela Ionescu, Ana Olivia, Gabriela Alice Enache, Sorina Antosica, Maria Manole ;

6)Organe de masini si organe de asamblare,editura Mirton,Timisoara 2001Autori: Mikos.I.

http://www.referat.ro

Ministrul Educatiei, si Cercetarii Tineretului si                    Sportului

          Colegiul Tehnic,,Marcel Guguianu” Zorleni

PROIECT DE CERTIFICARE  A COMPETENTELOR PROFESIONALE

            

             Specializarea, Tehnician Proiectant CAD

Indrumator                                               Candidat

Prof. Huluta Aurora                       Usurelu Dan-Catalin 

                                                                    cls XII-D  

                                           2012

Bibliografie

     1. Tehnologia asamblarii si montajelor de Gheorghe Ion ;

     2.Rezistenta materialelor si organe de masini de Vasile Doleata;

     3.Mecanica aplicata Editura didactica si pedagogica;

    4.Pavelescu, D., Radulescu, Gh., Gafitanu, M., Gheorghiu, N., Organe de masini;

    5. Organe de masini si organe de asamblare, editura Mirton,Timisoara 2001 Autori: Mikos.I ;

    6. Organe de masini si mecanisme,Craiova 1993 Autori: Drobota .V;

    7. D.Pavelescu, Gh.Radulescu, M.Gafitanu,I.Crudu, N.Gheorghiu

     Organe de masini, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1985

http://www.e-referate.ro